Colocviile Revistei Transilvania

Pe 28-29 septembrie 2007, la Biblioteca ASTRA si la Facultatea de Litere si Arte din cadrul ULB Sibiu, s-au desfasurat Colocviile Revistei Transilvania, la care invitati din mai toate regiunile tarii au dezbatut problemele cu care ne confruntam: avem sau nu avem literatura?, cu ce autori defilam? Printre invitatii din tara s-au numarat: Daniel Cristea-Enache, Bianca Burta-Cernat, Paul Cernat, Ion Pop, Dan C. Mihailescu, O. Nimigean, Marin Mincu, Bogdan Cretu, Doris Mironescu, Angelo Mitchievici, Claudiu Komartin s.a.

Discutiile au fost moderate de Radu Vancu, iar primul care a luat cuvantul a fost prof. univ. dr. Ion Pop.

De asemenea, a fost dezbatuta problema generatiilor, majoritatea criticilor sustinand ca deja sunt intoxicati de folosirea pregnanta a sintagmei “generatia douamiista”, nevazand rostul decenarii generatiilor.

Daniel Cristea-Enache si Radu Vancu

Marin Mincu, O. Nimigean, Bogdan Cretu

Andrei Terian si Dragos Varga

Dan C. Mihailescu

La final, au fost acordate doua premii:

Premiul pentru Poezie i-a revenit lui O. Nimigean

iar Premiul pentru Critica – lui Dan C. Mihailescu

Cosmin Perta are nevoie de o consultatie!

“Ispitit” de articolul scris de Mihai Iovanel in Cultura (nr. 33/23 august 2007, p. 32), pe marginea unei cronici de film consemnate de Cosmin Perta in Cuvantul (serie noua, nr. 8/august 2007, p. 13), si intrigat de problema ridicata, m-am dus repede si mi-am cumparat revista cu pricina ca sa pot citi cronica de film respectiva.

Sa va spun despre ce e vorba: Cosmin Perta (da, poetul si prozatorul, secretar de redactie la Cuvantul) e mai nou cronicar de film la revista la care lucreaza, numai ca sufera ingrozitor de sindromul celor care vorbesc despre ceva despre care habar n-au. Tanarul poet si prozator, secretar de redactie, se declara in acest articol un fan al fantasy-urilor, dar si al lui Harry Potter si afirma in continuare urmatorul lucru: „Am asteptat pe rand ecranizarile lui Yates cu nerabdarea si bucuria copilului, si nu am fost dezamagit. Pana acum, pana la Harry Potter si Ordinul Phoenix”. Asa cum observa si Mihai Iovanel in articolul sau, Harry Potter si Ordinul Phoenix e primul film care poarta marca Yates din celebra serie de filme, adaptate dupa cartile scrise de J. K. Rowling. In plus, Yates a mai semnat doar un contract pentru a regiza filmele Harry Potter, si anume de a mai regiza urmatorul din serie: Harry Potter si Printul Semipur (programat sa fie lansat in 2008). Insa, probabil ca Perta are o alta logica ce tine tot de fantasy si de aceea muritorii de rand nu-l pot intelege in calitatea lui de fan „fara nici un fel de rusine” (zice el) al lui Harry Potter.

Daca asta ar fi fost singura afirmatie debordanta a lui Perta, nu ar fi sarit nimeni sa-l critice, dar se pare ca tanarul cronicar nu se poate abtine. Cronicarul ne informeaza asupra constructiei filmice: „tot filmul este pus pe fast forward, scenele nu se prea leaga, se trece repede peste detalii, anoste de altfel, totul este grabit, fara cap si coada, fara motivatie si lianti”. Acum, ma intreb si eu ca Iovanel, daca detaliile sunt anoste, atunci nu e bine ca au fost sarite??? Stangacia lui Perta in acest caz poate fi pusa, in opinia mea, numai pe seama faptului ca tanarul pseudo-cronicar de film nu stie despre ce vorbeste si, cu toate astea, se declara un fan al lui Harry Potter. In speta, aminteste, intr-un paragraf anterior citatului pe care l-am dat mai sus, despre inutilitatea unor societati construite de Rowling: Ordinul Phoenix si Armata lui Dumbledore. Ei bine, tin sa-l informez pe Cosmin Perta ca cele doua societati secrete sunt absolut vitale in constructia cartii si a filmului, cea de-a doua societate fiind complementara primeia. Daca Ordinul Phoenix e o societate fondata (de Dumbledore!) in timpul primului razboi dus impotriva lui Cap-de-Mort si reunea cei mai importanti/puternici vrajitori de pe atunci fideli Binelui, Armata lui Dumbledore e infiintata de Harry in timpul celui de-al doilea razboi si are menirea de a-i antrena pe colegii de la Hogwarts pentru lupta impotriva Magiei Negre. In plus, rolul Armatei lui Dumbeldore este valorificat cum se cuvine atat in carte, cat si in film, inclusiv in momentul luptei de la Departamentul Misterelor cu Devoratorii Mortii.

O alta aberatie afirmata de Perta ar fi aceea ca de-a lungul filmului si cu atat mai mult la final, nu exista nici un element „care sa fie o marca Potter”. Absolut incorect!!! Pelicula se incheie cu o replica a lui Harry, care suna cam asa: avem ceva impotriva lui Cap-de-Mort, ceva ce el n-a avut niciodata. E, evident, vorba despre iubire, de altfel, miza intregii serii.

Cronica de film a lui Perta sufera, insa, groaznic si din pricina faptului ca se vrea deopotriva o recenzie a cartii, dar si a filmului. I-as sugera sa se hotarasca: ori vorbeste numai despre carte, ori se refera strict la film.

A, i-as mai oferi lui Perta un indiciu, care poate il va scoate pe cronicar din enigma: cel de-al cincilea film al seriei Harry Potter e realizat printr-o tehnica realista, renuntandu-se benefic, as spune, la tehnica acumularii actiunii, ca un bulgare de zapada.

Daca as fi medic, i-as prescrie, cu siguranta, lui Cosmin Perta lecitina si sa se puna serios cu burta pe carte. Abia apoi sa ne mai vorbeasca despre filme (si despre Harry Potter, al carui fan, mie cel putin, mi-a demonstrat ca nu e).